Către pagina 2 - Îndeplinirea cerinţelor referitoare la datele toxicologice

În contextul REACH, se solicită informaţii toxicologice pentru scopuri specifice, cum ar fi clasificarea şi etichetarea, determinarea statutului PBT (persistent, bioacumulant şi toxic), pentru Evaluarea Siguranţei Chimice (ESC), şi pentru Raportul privind Siguranţa Chimică (RSC), precum şi pentru a se determina dacă se impun măsuri de management al riscului. Informaţiile toxicologice care trebuie depuse pentru înregistrarea şi evaluarea substanţelor sunt prevăzute de anexele de la VI la XI ale regulamentului REACH. Pentru o privire de ansamblu, consultaţi cerinţele informaţionale pentru înregistrare. Efectele asupra sănătăţii care trebuie avute în vedere de declaranţi sunt detaliate mai jos.

Efectele asupra sănătăţii avute în vedere

Iriţaţiile/coroziunea pielii şi ochilor precum şi iritaţiile respiratorii

Iritaţiile şi coroziunile sunt efecte locale, cu alte cuvinte modificările survin la locul primului contact al substanţei cu pielea, ochii sau cu mucoasa epitelială, ca în cazul tubului respirator. Substanţele corozive pot distruge ţesuturile vii cu care intră în contact, în urma unei singure expuneri. Substanţele iritante sunt substanţe necorozive care pot duce la inflamarea ţesutului cu care au intrat în contact direct, în urma unei singure expuneri. Substanţele care produc efecte iritante numai după expunere repetată nu sunt clasificate ca substanţe iritante. Iritaţiile pielii şi/sau ale ochilor se referă la producerea de modificări complet reversibile ca urmare a aplicării substanţei (în cazul iritaţiilor la ochi, atunci când substanţa este aplicată pe suprafaţa anterioară a ochiului). Substanţele corozive produc efecte ireversibile, cum ar fi necrozarea prin epidermă până la corium, distrugerea ţesutului ocular sau pierderea vederii. Substanţele chimice clasificate pentru iritaţii respiratorii pot provoca iritaţii similare celor ale pielii sau ale ochilor. Acestea pot avea de asemenea şi alte efecte toxice, ca urmare a interacţiunilor cu sistemul nervos vegetativ, şi care duc la reacţii reflexe (strănut, tuse, simptome respiratorii, etc). Aceste efecte sunt reversibile. În cadrul REACH, testarea pentru iritaţii respiratorii nu este obligatorie, deoarece nu există linii directoare validate. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare datele existente şi disponibile care indică potenţialul unei substanţe de a produce iritaţii respiratorii.

Sensibilizarea pielii şi a aparatului respirator

O substanţă sensibilizantă este un agent chimic capabil să producă persoanelor sensibile o reacţie alergică. Reacţia alergică apare dacă expunerea anterioară la substanţă a dus la formarea unei imunităţi împotriva respectivei substanţe (etapa de sensibilizare). Efectele apar cu ocazia contactelor ulterioare: dermatită alergică de contact, rinită alergică, astm, etc. Pentru sensibilizarea respiratorie, regulamentul REACH nu stipulează nicio obligaţie informaţională. Cu toate acestea, articolul 36 al regulamentului (CE) cu nr. 1272/2008 recomandă clasificarea şi etichetarea armonizată a substanţelor cu efect de sensibilizare respiratorie.

Toxicitate acută

Toxicitatea acută se referă la acele efecte nedorite care pot apărea în urma unei singuri expuneri sau a unor expuneri multiple la o anumită substanţă într-un interval de 24 de ore. Expunerea se referă la căile orale, cutanate sau de inhalare. Evaluarea potenţialului toxic acut al unei substanţe chimice este necesară pentru determinarea efectelor negative asupra sănătăţii care pot apărea ca urmare a unei expuneri accidentale sau deliberate pe termen scurt: tipurile efectelor toxice, momentul apariţiei, durata şi gravitatea, relaţiile dintre doză şi reacţie, precum şi diferenţele dintre reacţii în funcţie de sex. Problemele investigate pot fi semne clinice ale toxicităţii, modificări anormale ale greutăţii corporale şi/sau modificări patologice ale organelor şi ţesuturilor, care în anumite cazuri pot fi cauzatoare de moarte.

Toxicitatea în condiţii de doze repetate

Toxicitatea în condiţii de doze repetate cuprinde efectele toxicologice generale care apar ca urmare a unei expuneri zilnice repetate la o anumită substanţă, pe parcursul unei perioade din durata estimată de viaţă (expunere sub-acută sau sub-cronică) sau pe parcursul celei mai mari părţi a duratei de viaţă (expunere cronică)
Aceste efecte toxicologice generale includ efectele asupra greutăţii corporale şi/sau luării în greutate, greutăţile absolute şi/sau relative ale organelor şi ţesuturilor, modificările survenite în chimia clinică, analiza urinei şi/sau parametrii hematologici, tulburările funcţionale ale sistemului nervos şi ale organelor şi ţesuturilor în general, şi modificările patologice ale organelor şi ţesuturilor la examenul macroscopic şi microscopic. Pe lângă aceste informaţii referitoare la posibilele efecte toxicologice generale negative, studiul toxicităţii în condiţiii de doze repetate poate oferi şi alte date despre toxicitatea reproductivă sau carcinogeneză, ori poate identifica manifestări specifice ale toxicităţii, cum ar fi: neurotoxicitatea, imunotoxicitatea, efectele indirecte endocrine...
Obiectivele stabilirii toxicităţii în condiţii de doze repetate sunt să evalueze:

• dacă expunerea repetată a oamenilor la o substanţă a fost asociată cu efecte toxicologice negative; aceste studii pe oameni pot identifica eventual şi populaţiile cu risc sporit;
• dacă administrarea repetată a unei substanţe animalelor de laborator produce efecte toxicologice negative; efecte care pot sugera posibile efecte negative asupra sănătăţii umane;
• organele vizate, eventualele efectele cumulate şi reversibilitatea efectelor toxicologice negative;
• relaţia doză-reacţie şi pragul critic pentru oricare din efectele toxicologice negative observate în cadrul studiilor privind toxicitatea la doze repetate;

Toxicitatea reproductivă

Toxicitatea reproductivă reprezintă în mod evident o mare preocupare deoarece continuitatea speciei umane depinde de integritatea ciclului reproductiv. Ea este caracterizată de probleme multiple şi diverse, cum ar fi deteriorarea funcţiilor sau capacităţilor reproductive (fertilitatea) masculine sau feminine, inducerea de efecte dăunătoare neereditare asupra descendenţilor (toxicitate de dezvoltare) şi efecte asupra lactaţiei sau transmise prin lactaţie.
Obiectivele evaluării toxicităţii reproductive trebuie să stabilească:

• dacă expunerea oamenilor la substanţa de interes a fost asociată cu toxicitate reproductivă;
• dacă, pe baza unor informaţii altele decât cele referitoare la oameni, se poate bănui că substanţa va produce toxicitate reproductivă la oameni;
• dacă femeia însărcinată prezintă, eventual, un risc mai mare la toxicitatea generală;
• relaţia doză-reacţie pentru efectele negative asupra reproducerii.

Mutageneza şi carcinogeneza

Mutageneza se referă la inducerea unor schimbări permanente transmisibile, în masa sau structura materialului genetic al celulelor sau organismelor. Aceste modificări pot afecta o singură genă sau un segment al unei gene, un set de gene sau cromozomi.
Modificarea materialului genetic al celulelor poate avea loc în mod spontan sau poate apărea ca urmare a expunerii la radiaţii ionizante sau ultraviolete, sau la substanţe genotoxice. În principiu, expunerea oamenilor la substanţe mutagene poate duce la o frecvenţă sporită a mutaţiilor, peste limita de bază. În cazul părinţilor expuşi la substanţe mutagene pot apărea deteriorări transmisibile ereditar la copii şi eventual şi la generaţiile următoare, dacă mutaţiile au fost induse în celulele reproductive. Mutaţiile survenite în celulele somatice (celulele care nu sunt celule reproductive) pot fi letale sau pot fi transmise celulelor-fiice cu consecinţe nocive pentru organismul afectat. Există dovezi considerabile cu privire la corelaţia pozitivă dintre mutageneza substanţelor in vivo şi carcinogeneza lor din studiile pe termen lung efectuate pe animale. Scopul testării mutagenezei este evaluarea potenţialului substanţelor de a induce efecte care pot cauza deteriorări transmisibile la oameni sau care pot duce la cancer.

Substanţele chimice sunt definite drept carcinogene dacă generează tumori, dacă sporesc incidenţa tumorilor şi/sau caracterul malign al acestora, sau dacă scurtează intervalul până la apariţia tumorii. Substanţele chimice carcinogene au fost împărţite în mod convenţional în două categorii, în funcţie de modul de acţiune pe care îl presupun. Modurile de acţiune negenotoxice cuprind modificările epigenetice, adică acele efecte care nu implică modificări ale ADN-ului dar care pot influenţa modul de manifestare al genelor, comunicarea dintre celule, sau alţi factori implicaţi în procesul de carcinogeneză. Obiectivul investigării carcinogenezei substanţelor chimice îl constituie identificarea potenţialelor substanţe cu efect carcinogen asupra oamenilor, a modurilor de acţiune şi a puterii lor.
Odată ce o substanţă chimică a fost identificată drept carcinogenă, trebuie identificat modul ei fundamental de acţiune, şi anume dacă substanţa este genotoxică în mod direct sau nu. Pentru substanţe carcinogene genotoxice se presupune că, în afara excepţiilor, nu există un prag critic identificabil, şi că orice nivel de expunere prezintă un risc. Pentru substanţe carcinogene negenotoxice, se presupune că există şi sunt identificabile praguri sub care nu apar efecte. În general, nu sunt disponibile studii asupra oamenilor care să ajute la realizarea unei distincţii între cele două moduri de acţiune menţionate mai sus; concluzia depinde, de fapt, de rezultatul testelor de mutageneză şi a altor studii mecaniciste. Pe lânga aceasta, studiile pe animale pot oferi şi ele informaţii despre modul fundamental de acţiune carginogenică.
Riscul de cancer şi modul de acţiune pot depinde puternic şi de condiţiile de expunere, cum ar fi ruta de expunere. De aceea, sunt evaluate toate datele relevante privind efectele şi toate informaţiile referitoare la condiţiile de expunere a oamenilor.

Toxicodinamica

Manifestarea toxicităţii ca urmare a expunerii la o substanţă este consecinţa unui lanţ de împrejurări care face ca ţesuturile afectate ale unui organism să primească substanţa toxică finală în cantităţi care au efecte negative. Concentraţia substanţei toxice finale la destinaţia biologică depinde de gradul de absorbţie, distribuţie, de metabolism şi de excreţie. Conform regulamentului REACH anexa VIII, este obligatorie evaluarea acestor procese, adică a comportamentului toxic în dinamică, pe baza informaţiilor disponibile relevante. Nu există nicio obligaţie de a genera noi date.

Către pagina 2 - Îndeplinirea cerinţelor referitoare la datele toxicologice