Evaluarea expunerilor constă în estimarea acelei doze (sau concentraţii) a substanţei la care oamenii şi mediul înconjurător pot fi expuşi. Acesta se referă la întregul ciclu de viaţă al substanţei, de la producere până la diferitele utilizări identificate. Aceasta determină două etape clare:

1. Generarea scenariilor privind expunerea (ES) sau a categoriilor de utilizare şi expunere relevante.
2. Estimarea expunerii.

Pentru substanţele introduse pe piaţă, scenariile relevante privind expunerea şi un sumar al estimării expunerii trebuie incluse într-o anexă a fişei tehnice privind siguranţa (FTS). Pentru scenariile privind expunerea anexate la FTS există un format standard.

Elaborarea scenariilor privind expunerea

Scenariile privind expunerea descriu modul în care substanţa este produsă sau utilizată, precum şi modul în care trebuie controlată expunerea oamenilor şi a mediului. Acesta include atât condiţiile de exploatare cât şi măsurile de management al riscului implementate de producător, de importator sau de utilizatorii în aval. Ulterior, aceştia sunt principalii destinatari ai ES şi trebuie să verifice compatibilitatea propriilor cerinţe cu condiţiile de utilizare descrise.

Nivelul necesar de detaliere al unui scenariu privind expunerea poate să varieze substanţial de la caz la caz în funcţie de utilizarea substanţei, proprietăţile periculoase ale acestuia şi cantitatea de informaţii disponibile.

Scenariile privind expunerea pot descrie măsurile potrivite de management al riscului pentru mai multe procese sau utilizări individuale ale unei substanţe. În acest caz, acestea se pot numi Categorii de expunere.

Deoarece procesul evaluării securităţii chimicalelor (CSA) poate fi repetabil, se elaborează un prim scenariu privind expunerea datorită presupunerilor iniţiale despre condiţiile de exploatare şi măsurile de management al riscului. Prima evaluare este bazată pe informaţiile disponibile despre pericole şi pe estimarea privind expunerea corespunzător scenariului iniţial. Dacă caracterizarea riscurilor iniţială indică faptul că riscurile nu sunt controlate corespunzător, evaluarea trebuie rafinată prin repetare. Ar putea fi necesare informaţii adiţionale despre pericole, o modificare a condiţiilor de exploatare sau a măsurilor de management al riscului, sau de o estimare mai precisă privind expunerea, pentru a obţine un control adecvat al riscului. Scenariul obţinut după ultima repetare, aşa numitul scenariu final privind expunerea, trebuie inclus în raportul de securitatea chimică (CSR).

Estimarea expunerii

Estimarea expunerii, efectuată pentru fiecare scenariu elaborat şi descris în CSR, determină următoarele trei elemente:

1. Estimarea emisiei
   Trebuie luate în considerare emisiile pe durata întregului ciclu de viaţă al substanţei ca atare şi ca parte a articolelor, inclusiv cele datorate stadiului de deşeu. Estimarea trebuie efectuată cu presupunerea că măsurile de management al riscului şi condiţiile de exploatare descrise în scenariul privind expunerea au fost implementate.
2. Evaluarea evoluţiei şi parcursurilor chimice
   Trebuie caracterizate posibilele descompuneri, procese de transformare sau de reacţie chimică. Pe lângă acestea, trebuie estimate evoluţia şi distribuţia în mediul înconjurător.
3. Estimarea nivelurilor de expunere
   Nivelurile de expunere trebuie estimate pentru toate populaţiile umane (muncitori, consumatori şi oameni expuşi indirect prin mediul înconjurător) şi sferele de mediu care sunt pasibile la expunere. Trebuie luată în considerare fiecare rută de expunere (inhalare, căi orale, cutanate sau combinate). Aceste estimări trebuie să ia în considerare variaţiile spaţiale şi temporale ale tiparului de expunere.

Dacă sunt disponibile date de expunere măsurate şi reprezentative, acestea trebuie luate în considerare în mod special. Modelele adecvate sau datele de monitorizare relevante de la substanţe asemănătoare pot ajuta de asemenea la evaluarea expunerii.