|
|||||||||||||||||||||||||||
Start > Unelte pentru prevenire > Autorizarea utilizării Autorizarea utilizării |
|||||||||||||||||||||||||||
Procesul de autorizare al REACH trebuie să facă posibil controlul riscurilor ce decurg din substanţele foarte periculoase (SVHC), din cauza efectelor acestora asupra sănătăţii şi mediului înconjurător, şi pentru încurajarea înlocuirii lor treptate cu alternative adecvate. Astfel, o autorizaţie este obligatorie pentru introducerea pe piaţă sau utilizarea unei substanţe incluse în anexa XIV, în sine sau aflată în componenţa unui amestec sau unui articol. Identificarea substanţelor Procesului de autorizare al REACH începe cu identificarea substanţelor considerate foarte periculoase datorită proprietăţilor lor interne1. Pentru fiecare substanţă implicată, ECHA pregăteşte o documentaţie conform anexei XV, publică o notificare că substanţa a fost identificată pentru o eventuală includere în anexa XIV, după care îl înregistrează pe lista substanţelor candidate. După aceea, ECHA trimite Comisiei Europene o recomandare pentru includerea substanţelor periculoase cu proprietăţi PBT2 sau vPvB3, utilizare larg dispersivă sau în cantităţi mari. În final, Comisia decide să includă sau să nu includă substanţa candidată în anexa XIV, adică pe lista substanţelor supuse autorizării. Conţinutul anexei XIV Anexa XIV este un tabel în care sunt menţionate identitatea substanţei, proprietăţile interne care au condus la includere şi acordurile tranzitorii. De asemenea, pot fi menţionate şi unele utilizări sau categorii de utilizări care sunt scutite de cerinţa de autorizare. Finalmente, anexa XIV poate indica perioade de revizuire pentru anumite utilizări. Cerere pentru autorizaţii şi aprobări de autorizaţii Pentru toate introducerile pe piaţă sau utilizările unei substanţe inclusă pe lista de autorizare (anexa XIV), producătorii, importatorii sau utilizatorii în aval trebuie să facă o cerere pentru o autorizaţie la ECHA, specificând despre care utilizare este vorba şi incluzând un raport privind securitatea chimică (CSR) şi o analiză a alternativelor şi a riscurilor posibile ale acestora. În plus, trebuie plătită o taxă pentru toate cererile de autorizare. Comitetul pentru Evaluarea Riscurilor şi Comitetul de Analiză Socio-economică iau în considerare cererea şi pregătesc proiecte de avize. După aceea, ECHA trimite avizele sale finale la Comisie, statele membre şi solicitant. În final, Comisia decide asupra aprobării sau neaprobării autorizaţiei. O autorizaţie pentru o utilizare a unei substanţe poate fi aprobată doar dacă se demonstrează că riscurile asupra sănătăţii umane şi a mediului sunt controlate adecvat sau dacă beneficiile socio-economice echilibrează riscurile şi că nu există alternative adecvate. Autorizaţia specifică îndeosebi persoana (persoanele) pentru care este aprobată, identitatea substanţei, utilizarea (utilizările) autorizate şi toate condiţiile posibile. Fiecare autorizaţie are un număr de referinţă pe care deţinătorul sau utilizatorii în aval trebuie să menţioneze pe eticheta substanţei sau a amestecului care îl conţine pe aceasta, înainte de introducerea acestora pe piaţă. Fiecare utilizator în aval al unei substanţe supuse unei autorizaţii aprobate (cf Substanţele utilizabile) trebuie să înştiinţeze ECHA care ţine o evidenţă actualizată a utilizatorilor în aval ale substanţelor supuse autorizării.
1. Conform articolului 57, substanţele foarte periculoase sunt substanţe cu proprietăţi carcinogene, mutagene sau toxicitate reproductivă, substanţe PBT/vPvB (îndeplinind criteriile anexei XIII sau identificate de la caz la caz) şi perturbatori endocrini.
|
|||||||||||||||||||||||||||